O motocicletă parcată sub stele de Mircea Cărtărescu

sunt o motocicletă parcată sub stele, lângă vitrina magazinului

de reparat televizoare.

din gang vine curent. sînt palidă, slabită.
în magazin au lasat un bec aprins, aşa că vreo două tuburi catodice
ghivece cu asparagus şi cactuşi, rafturi de cornier înţesate de carcase

de televizor, casete AGFA şi cabluri

lucesc tulbure, îmi populează singurătatea.
căci mă simt singură.
în oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele în roiuri globulare, îşi trimit gîfîitul radiosursele toate îndepărtându-se-n fugă, ca nişte criminali de la locul faptei lasând o diră de sînge în urmă.

ce linişte. câteodată mă-ntreb
ce-o însemna să faci dragoste. căci ei vorbesc doar de asta. în fiecare
sîmbăta ei mă încalecă
şi mă târăsc pe şosele. văd dealurile, norii, soarele
picăturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei îmi ticăie nebuneşte. atunci chiar simt că trăiesc.
ei intră în motel şi fac dragoste.
ei sunt Stăpânii şi se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber când e facut din celule?
... Şi înapoi în gang, lângă vreo dacie prăfuită.
mi-e sete de dragoste. daca aş putea iubi măcar vreun stecker cu

prelungitor din vitrina asta.

mi-aş luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
şi dac-aş avea degete. dac-aş putea să trăiesc
măcar şi în câmpul bioelectric al cactusului ...
curând, curând o să mor, şi n-am facut nimic în lumea asta,

or să mă arunce la fiare vechi

or să îmi crape farul şi becul ars are să-mi atârne de două firişoare

de liţă.

toată viaţa i-am ajutat pe alţii să facă dragoste
iar eu o să mor printre bobine, magneţi şi ciulini.

sunt o motocicletă parcată sub stele.
dimineaţă or să mă-ncalece iar, or să-mi suceasca ghidonul,

or să mă ambreieze

şi iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roşcovane,

printre munţii albaştri

prin depresiunile străbătute de râuri
peste pasajele de cale ferată, prin oraşe de provincie cristaline
rulând contra vântului prin stropii de ploaie şi gazul de eşapament,
mâncând kilometrii.
asta o însemna să faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merită să fii singur.


Fotografia nu-mi aparţine, este facută de un prieten, Adrian S. :)
Îmi permit să-ţi spun prieten!