Ce trist galop mai tremură în toamnă
Şi ce de praf aşteaptă pe alei
Un greier îşi cântă povara din vară,
Iar ploaia sărută buzele ei.
Ce tristă mirare în soare răsare
Şi ce de nori în cale-mi apar
Vorbeşti prea uşor despre trădare
Rămâi tu aici, eu de mâine dispar.
Ce trist galop, ce tristă mirare
Ce tremură-n soare, în toamnă răsare
Şi ce de praf, şi ce de nori
Aşteaptă în cale, apar alteori
Vorbeşti prea uşor despre povară
Un greier îşi cântă trădarea amară
Ploaia sărută buzele ei
Toamnă eu plec, iar tu fă cum vrei!
Fotografia nu-mi aparţine, sper să nu se supere că am folosit-o!
Eu, supărăcios? Poveşti, fată dragă :).
RăspundețiȘtergere