Cea din urmă scrisoare...

Zarzărul de deasupra mea,
Uscat pe jumătate, îşi scutură
Albul ultimelor flori.
Vântul îmi mangâie tâplele,
Iar Soarele îmi sărută fruntea.
Păsările îşi cântă iubirea
Prin triluri colorate
În nuanţe de albastru-violet.
O frunică escaladeză o piatră
Îngrozită de zumzetul albinei,
Ce zboară haotic în spatele ei.
Ploile şi-au lăsat lacrimi
Pe frunzele florilor de liliac
În care caut parfumul
Florii cu cinci petale.
Îl caut să-l sorb
Ca pe o ultimă dorinţă a buzelor tale.
Îmbracă îmbrăţişarea mea
Ş-adormi, trezindu-te cu mine în gând!
Te sărut, dragul meu...

Găseşte sărutarea asta
În bătaia vântului,
Ce-ţi aduce cea din urmă scrisoare!