Nu a rămas decât stiloul gol
Pe hârtia plină de cerneala
Tu stai acolo şi te uiţi la mine
Nu scoţi un cuvânt.
Ştii bine ca liniştea ta ma omoară.
Şi fără să vrei o faci din nou.
Îţi aprinzi ţigară şi fumezi
Lăsând fumul să iasă.
Nu-ţi pasă că eu stau si te privesc
Cu ochii mei mari si albastri.
Te uiţi la mine şi parcă vrei să spui ceva,
Dar eziţi. Nu zici nimic.
Ţigara ţi s-a terminat,
Cauţi cu pivirea scrumiera
Să-ţi pui chibritul ars.
Priveşti parcă stingher
Dorindu-ţi ca privirile noastre
Să nu se întalnească
De teama celor ce s-ar putea întâmpla.
Las stiloul ma ridic si plec
Nu-ţi spun un cuvânt.
După câteva secunde de la plecarea mea
Te ridici şi te îndrepţi spre hârtia,
Aparent doar plina de cerneala,
Dar de fapt remarci ca era scris pe ea ceva.
Te îndrepţi să citeşti...
Cu litere mari şi rotunde scria:
"Ce-ti pasa ţie, e doar o hartie..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu