Incepusem o carte acum ceva vreme...asta pana sa primesc cartea de v-am vorbit ieri. Azi am vrut sa ma apuc de "La rascruce de vanturi"- Emily Bronte, dar am mers pana la dulap sa iau un carnetel si am dat peste "Adela" care era inceputa si se vroia terminata..asa ca am renuntat la rascruce :P si am luat-o pe adela :))..desigur si de data asta vin cu niste citate! Enjoy:
"Un par aramiu, cu luciri de foc, parca reflexe ale temperamentului ei arzator. Ochii de o culoare nehotarata, cafea si aur, schimbatoare dupa dispozitie, dupa culoarea timpului, in care se aprindea necontenit sufletul ei nelinistit, sau uneori ficsi, reci, privind in gol, cand gandul era concentrat ori patima adanca. O gura mobila, nesigura. Bratele albe, fine. Piciorul, ca o mana de mic, nelinistit. Mana- nervoasa, sovaitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat usor in dreapta, ca intr-o figura de cadril, cand imi iesea in intampinare.
O cunoasteam de doi ani. Nu ne spusesem nici o vorba de iubire. Nici o aluzie. Dar discutiile noastre, alimentate de lecturi de romane, de piese de teatru, de stirile zilei, se invarteau, teoretic, toate in jurul iubirii. Imi faceam un punct de onoare sa fiu obiectiv, "stiintific", caci mi se parea o suprema ineleganta sa beneficiez de aceste discutii spre a-i face declaratii invaluite."
"Noaptea era nemiscata. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Muntii, pe care ziua ii vazusem gloriosi amenitand cerul, acum erau niste ipogloriosi amenintand cerul, acum erau niste ipotetice blocuri de intuneric masiv, profilate pe intunericul universal diluat in putina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele muntilor, ici si colo, se stingea si se aprindea mereu cate un foc singuratic. Iar deasupra Varaticului, in tristeta imensitatii, punctul stralucitor al unui luceafar statea sa cada dincolo de munte. Cand cazu, in curand, tristetea noptii crescu deodata."
"Degetele ei amestecate printre-ale mele -- erau o senzatie noua-- mai tulburatoare decat a mainii ei pe buzele mele. Atingerile de acum ale mainilor noastre, repetate si neprevazute, erau ca un joc, ca o fagaduinta, ca un preludiu. Atingerea mainii Adelei imi raspandeste in sange si in suflet otrava."
"Am inteles intotdeauna ce se petrece in jurul meu, in sufletele altora. Am ghicit, fara sa vreau, intrigi bine ascunse--jenat, nemultumit chiar ca le-am descoperit. Uneori am inteles mai inainte de cei doi nenorociti ca intre ei incepe romanul banal si vesnic nou. Dar cand am fost eu in joc-- interesat prea tare si cu sufletul nesigur si tulbure-- m-am pierdut intotdeauna in conjecturi. Si n-am mai priceput nimic sigur..."
"In schimb, zambeste mereu. Expresie a gandurilor, aprecierilor, a reactiei ei intelectuale (fapt pentru care am devenit un colector si un cetitor de zambete!), zambetul ei e cand fin, cand ironic, cand interogativ ori mirat, cand, vai, indeterminabil. Rasul este expresia sufletului ei bun, zambetul-- a inteligentei ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e acelasi lucru."
"Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer cand vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sant sigur acum ca am sfatuit-o sa se marite ca s-o derutez, caci ma simteam ridicol la gandul ca fata asta ma priveste ca pe un barbat care suspina dupa ea si poate gata sa-i faca declaratii, acum cand prin accentuarea contrastului cu dansa, simteam si mai mult nepotrivirea anilor."
"Eu se intelege, tineam albumul in mana numai de forma. E atat de placut sa privesti o femeie cand nu stie ca o privesti, si mai cu seama cand ceteste."
"Nu vreau sa tina la calitatile mele, ci, fara nici un discernamant, la mine! Te iubesc fiindca esti bun; Te iubesc fiindca esti inteligent; Te iubesc fiindca esti frumos; Te iubesc fiindca...inseamna ca Te este iubit nmu pentru el, ci conditionat, din anumite cauze. O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitatile estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire. Si apoi bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...."
O cunoasteam de doi ani. Nu ne spusesem nici o vorba de iubire. Nici o aluzie. Dar discutiile noastre, alimentate de lecturi de romane, de piese de teatru, de stirile zilei, se invarteau, teoretic, toate in jurul iubirii. Imi faceam un punct de onoare sa fiu obiectiv, "stiintific", caci mi se parea o suprema ineleganta sa beneficiez de aceste discutii spre a-i face declaratii invaluite."
"Noaptea era nemiscata. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Muntii, pe care ziua ii vazusem gloriosi amenitand cerul, acum erau niste ipogloriosi amenintand cerul, acum erau niste ipotetice blocuri de intuneric masiv, profilate pe intunericul universal diluat in putina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele muntilor, ici si colo, se stingea si se aprindea mereu cate un foc singuratic. Iar deasupra Varaticului, in tristeta imensitatii, punctul stralucitor al unui luceafar statea sa cada dincolo de munte. Cand cazu, in curand, tristetea noptii crescu deodata."
"Degetele ei amestecate printre-ale mele -- erau o senzatie noua-- mai tulburatoare decat a mainii ei pe buzele mele. Atingerile de acum ale mainilor noastre, repetate si neprevazute, erau ca un joc, ca o fagaduinta, ca un preludiu. Atingerea mainii Adelei imi raspandeste in sange si in suflet otrava."
"Am inteles intotdeauna ce se petrece in jurul meu, in sufletele altora. Am ghicit, fara sa vreau, intrigi bine ascunse--jenat, nemultumit chiar ca le-am descoperit. Uneori am inteles mai inainte de cei doi nenorociti ca intre ei incepe romanul banal si vesnic nou. Dar cand am fost eu in joc-- interesat prea tare si cu sufletul nesigur si tulbure-- m-am pierdut intotdeauna in conjecturi. Si n-am mai priceput nimic sigur..."
"In schimb, zambeste mereu. Expresie a gandurilor, aprecierilor, a reactiei ei intelectuale (fapt pentru care am devenit un colector si un cetitor de zambete!), zambetul ei e cand fin, cand ironic, cand interogativ ori mirat, cand, vai, indeterminabil. Rasul este expresia sufletului ei bun, zambetul-- a inteligentei ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e acelasi lucru."
"Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer cand vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sant sigur acum ca am sfatuit-o sa se marite ca s-o derutez, caci ma simteam ridicol la gandul ca fata asta ma priveste ca pe un barbat care suspina dupa ea si poate gata sa-i faca declaratii, acum cand prin accentuarea contrastului cu dansa, simteam si mai mult nepotrivirea anilor."
"Eu se intelege, tineam albumul in mana numai de forma. E atat de placut sa privesti o femeie cand nu stie ca o privesti, si mai cu seama cand ceteste."
"Nu vreau sa tina la calitatile mele, ci, fara nici un discernamant, la mine! Te iubesc fiindca esti bun; Te iubesc fiindca esti inteligent; Te iubesc fiindca esti frumos; Te iubesc fiindca...inseamna ca Te este iubit nmu pentru el, ci conditionat, din anumite cauze. O iubire provocata de cauze constiente, de calitati pentru care dictionarul are cuvinte, de insusiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calitatile estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poti justifica nu este iubire. Si apoi bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...."
astea au fost citatele...nu am terminat cartea, dar daca mai vad ceva interesant adaug ;) deocamdata: enjoy this! :D
numai bine voua!
numai bine voua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu