Citeste, n-o sa-ti para rau!

de ziua mea printre multele cadouri am primit si o carte, pe care desigur am inceput s-o citesc de a doua zi...maine o termin..as termina-o acum, dar mama doarme si sigur sa o urle sa sting lumina...ploaia oricum ma tine in casa si altceva mai bun nu am de facut...cartea, primita de la S. si ii multumesc tare mult, e cartea ei preferata si cu siguranta o sa fie si a mea. Postarea asta vine din dornita mea de a va face cunoscute niste pasaje din carte, care mi-au placut mult si pe care vreau sa le recitesc cand voi "rasfoi" blogul...Sa incep:

"-Stii ceva? Haidem la mine!

-De ce? a intrebat fata, zvîcnea ceva in glasul ei, se dusesera naibii toti, taica-meu, Gigi, într-un vîrtej incert, avioanele mele dormitînd sub huse de dermatina groasa. -Vreau sa te sarut, am spus. Vreau sa te simt frîngandu-te sub mine, vreau as-ti vad parul ravasit pe perna, sa-mi ingrop fata in el si sa vad lumea doar prin filtrul lui auriu. Vreau sa te strag in brate si sa stam asa, înlantuiti, pe o patura indiana Navajo, care habar n-are ce cinste i se va face. Vreau sa ma lipesc de tine, sa te strang tare-tare, sa-ti simt gura astupîndu- mi gura si sa respiram aceleasi gînduri, si, daca se poate, as nu mai gîndim deloc. Vreau sa fiu una cu tine, sa nu mai stim clar care+s eu si care esti tu, si cand misti sa mi se para ca eu m+am miscat, si viceversa. De asra sa vii la mine.
M-a cutremurat flacara galbena iybucnita in ochii fetei: luminoasa, fierbinte, tandra, simteam cum ma dizolv in privirea aceea care ma învaluia nauca, putin voalata si ---incerca sa sper--- cu un licar de fericire. Dar FERICIRE, cu picioarele literelor adînc împlîntate in betonul cel mai dur. Si se revarsa in mine ceva incandescent cînd Lena mi-a spus cu glas nou, înabusind sunetele, si fiecare sunet înabusit era o chemare:
-Sa mergem."

..."Am intrat in camera mea, am închis usa rasucind cheia, si in clipa aceea un cutit imens de ghilotina a cazut, taind sec orice ma lega de cei de dincolo: chipuri, umbre, soapte, prieteni, tîlhari, regi, avioane, palmieri si cîini latosi. Am bîjbîit cu mîinile întinse, am simtit corpul detei lipindu-se docil de al meu si ne-am prabusit pe tesatura paturii Navajo.
-Lena mea..."


...."-Vreau sa-ti spun niste versuri...
-Proaste.
-Proaste, evident. Dar o sa-ti placa.
-O sa-mi placa.
In camera era atat de intuneric, incat pata aceea de pe tavan, cu contur de pinguin, nici nu se putea banui.
-Ridicăm bărbia sper cer
Într-un gest încăpăţnat şi stingher
Ca noi înşine - singuri - noi în noi
Nu-ncăpem într-o piele amîndoi...
- Nu-s asa proaste.
Simteam zambetul mic din glasul fetei. "Nici adevarate", am vrut sa adaug."

..."-Nu intrebam de asta seara...a spus fata, ridicand ochii. Intrebam asa, in general..pentru ca toti ne stau in drum...
Era randul meu sa ridic din umeri:
-Asa o fi normal...stii, toti se impotrivesc, dar pana la urma ei doi...
Am simtit-o pe Lena zgribulindu-se:
-Nu cred ca asa e normal. A desenat ceva cu degetul in picaturile minuscule care abureau piatra parapetului: ar fi nedrept.
Era intr-adevara, tare nedrept si, brusc, mi se facuse cumplit de frica, si cand am vorbit iar, greu, abia miscandu-mi buzele, am facut-o pentru ca nu mai suportam intrebarea alergand innebunita prin mine:
-Lena, noi...?
Era asa calda si increzatoare miscarea fetei sprijinidu-se de mine, mi s-a facut rusine, am incercat sa zambesc cand am raspuns amandoi, degetele noastre se cautau si se inclestau acolo, pe piatra rece a cheiului:
-Noi ramanem!
Am plecat unul langa celalat, mi-am petrecut bratul dupa mijlocul Lenei..."

..."Am stat mult in zapada, sarutand-o, sarutandu-ma, ma cuprindea incet, umeda si inghetata, raceala pietrei, Lena, Lena, fierbinte, fierbinte, se desfaceau undeva niste legaturi ce pareau a fi vesnice, se legau altele noi, mainile cu degete lungi si puternice strangandu-mi tamplele , salopeta matlasata pe obrajii mei, ma zgaria dureros fermoarul lat, scobitura arcuita a gatului, pulsul fetei sub buzele mele, barbia neteda, buzele cojite, care ma faceau sa uit, ma sorbeau tot, cu casca si cu ghete de zbor, bajbaiam ca un catel nou-nascut, Lena, dragostea mea, tu, cuvinte, muntele, si valea, si norii, femeia mea, nu, inca nu, dragostea mea. De ce nu esti eu, ca sa ma iubesti asa deplin, de ce nu sant tu, ca sa aflu precis ce e sub coama aspra si umeda de atata zapada, dar este, simteam asta cu un rest de luciditate, era acolo ceva strans, contorsionat dureros, mereu la panda... Am ridicat mana, ma furnica amortit gerul in varful degetelor, am dat parul greu la o parte, vibrau stins niste amintiri, cu sunet de bronz in ochi; i-am netezit sprancenele, i-am conturat cu degetul nasul drep, buzele, linia gatului; m-am oprit la fermoarul salopetei, si abia atunci mi-am dat seama ca vantul scazuse si ninsoarea incetase."

"-Stii cum de intampla, a spus Lena pe un ton alb, lucrurile aiurea, fara nici o legatura, cu toate can pe undeva... undeva toate lucrurile se leaga, nebanuit, intre ele. Foarte departe, in noi."

"-Uite. As vrea sa schiez la fel de bine...
- De perfect.
-...de perfect ca tine. I sa coboram amandoi, unul langa altul, in cristiane serpuite, tu in stanga mea, mereu in stanga mea, sa-i lasam pe toti la margine cu gura cascata si sa coboram asa, in cristiane serpuite, pe o panta nesfarsita marginita de brazi drepti, sa coboram spre locul unde muntele sa intalneste cu campia, si campia cu marea, si marea cu cerul, si cerul se sprijina de munti."

am inceput postarea asta de ieri, azi cum am spus am terminat cartea! chair acum merg sa o adaug la favorite mai am un citat, dar nu mai stau sa-l scriu acum, revin maine! Sper ca v-am facuit curiosi cu citatele si poate o sa vreti sa cititi si cartea...se numeste "Intrarea actorilor"- Doru Davidovici.

iata si a treia zi de cand lucrez la postare :))...mai am un singur citat, asa ca: enjoy it!

"M-ai facut sa cred ca sant puternica, dar nu fac altceva decat sa ma agat de tine. Stii, atunci cand toata puterea de duce dracului- suierand- si raman singura, si nedumerita, si cumplit de dezbracata, pentru ca sant momente cand raman asa, siintind mana sa ma agat de mine, si mana trece prin mine ca printr-un stalp de abur- stalpul ala de putere care ne alcatuieste, si de care simtim nevoia sa ne agatam uneori. Atunci cobori tu de pe pian, cu ghetele tale de zbor si cu salopeta aia nu prea curata, iar toate devin deodata neasteptat de limpezi. Si ma agat cu nerusinare. Atat doar, ca NU MAI VREAU SA MA AGAT DE TINE. Nu trebuie. Vreau sa fiu eu. Simplu, fara majuscule. Sa ma cunosc, sa stiu cine sant, ce pot; dupa aceea, o sa-mi permit luxul sa ma impart cu tine."

Ultimul citat..sper ca v-au placut toate, sau macar cateva si dupa asta, mergeti la biblioteca, librarie sau oricunde altundeva sa luati cartea! Good luck! ;))