Deja mi-e dor?!

-Nu vă supăraţi, cât e ceasul?
-Este trei şi un sfert...
-Şi aşa e bine, doar că trece prea repede, eu merg încet...

Asta a fost scurta mea conversaţie de azi, din parcul Regina Maria, cu un bătrânel...eram pierdută în gânduri când m-a întrebat cât este ceasul... Răspunsul de după mi s-a părut că avea o mare încărcătură emoţională sau cel puţin aşa am simţit.
Nu mai aveam de stat foarte mult în Bucureşti şi pentru că în seara de dinainte m-am simţit aşa cum nu o mai făcusem de vreo trei luni, în seara aia am revăzut doi ochi de care îmi era teribil de dor...am zis să merg în parc unde fusesem cu doar câteva ore înainte...m-am aşezat pe o bancă, nu pe aceeaşi căci era ocupată şi am visat...Nu-mi vine să cred că nu a trecut nici măcar o zi şi deja îmi este dor...doar că trece prea repede, iar eu merg încet. Mi-era dor de când îl priveam din scara blocului cum îşi punea casca... De ar fi ţinut şi vremea cu noi, a fost însă frumos şi aşa cu picături de ploaie. Simt lucruri pe care nu le-am mai simţit, dar nu vreau să mi le explic, e bine aşa!

Te sărut dragul meu şi sper să ne revedem curând!