Nu-i loc de noi în lumea asta...

Mi-am amintit de tine, eram obosit

Nici nu mai ştiu în minte cum de mi-ai venit
Priveam ceaşca de cafea şi linguriţa-n ea
Åži-n aburul cafelei imaginea ta
Nisipul din clepsidră s-a oprit de mult
Mesajul de pe bandă din cand în cand l-ascult
Ţigara-i neaprinsă, chibritul s-a stins
La radio se spune că în munţi a nins
Mi-e dor, dar nu de tine, de-un vis ce l-am uitat
D-un loc unde bine ÅŸi unde mereu e cald
Mi-e dor de o amintire ÅŸi nici asta nu-i a mea
Iar privirea din oglindă, nu-i privirea ta
Mi-am amintit de tine, speram că te-am uitat
N-am vrut să te mai sun, nici tu n-ai mai sunat
Atât de multe lucruri, între timp s-au întâmplat
Din tot ce-a fost,doar tu-ai rămas cu-adevărat
Mi-e dor, dar nu de tine, de un vis ce l-am uitat
Mi-e dor de o iubire ce nici macar n-a existat
Plecat în lumea mare, calu-albastru l-am pierdut
Mereu gata de plecare doar bagajele-am avut
Mi-am amintit de tine, eram obosit
Nici nu mai ştiu în minte cum de mi-ai venit
Afară ninge–ntruna ÅŸi mâna mi-e grea
În colţul ferestrei mele s-a mai stins o stea....

Nu sunt câinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace.
Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,
O să-mi zici iar “bună seara”, eu n-am să-Å£i raspund, să ÅŸtii.

E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine când dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit când te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut.

Trenurile care pleacă sunt aceleaşi care vin,
Gara e o simplă gară, doar oraşul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mâine iar o să vreau,
Însă mâine-i prea departe, astăzi prea aproape-ţi stau.

Camera mea ţi-e străină, prietenii mei nu îţi plac,
Până să-ţi ating obrazul o să mai apun-un veac,
Şi-o să am în loc de oase doar petale de cais,
Tu şi-atuncea vei fi tânăr, eu voi fi şi-atunci un vis.

Am păşit în astă-seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt.
Buza ta avea la colţuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, şi tot le-aş fi băut pe toate.

Nu e luna care tace, nu sunt câinii care latră,
Nu sunt paşii tăi cei care se apropie de poartă
Eu de-atunci te aştept, tu întârzii să vii,
Şi-aşa-i fiecare seară, şi-aşa-i fiecare zi.

Nu-i loc de noi în lumea asta... Rămâi cu cine ai ales să rămâi, fii fericit, iar eu...eu mă voi vindeca de tine. Sunt din nou dezamăgită, doar că de data asta simt că mi-a ajuns.
Îmi vine să plâng şi îmi spun de ce? pentru ce, măi fată să plângi? Pentru că aşa sunt eu... Rămâi aici Vis, nu vreau să-mi mai faci rău, mai bine aşa...

Nu-i loc destul pentru noi...!