Poezie...

Așa se sfarmă secundele-n perete
Și te aștept iubite, pe-ndelete
Pierduți sub așternut să fim
Să ne iubim, să nu mai știm!

Și tot așa dorința-mi crește
Și plâng ca un copil, prostește,
Dar tot ca un copil iubesc
Și pur și sincer îmi doresc.

Nu vreau decât să fie bine
Și poate-i mult și mi-e rușine
Căci stau și sper și mă gândesc
Cum să fac să nu greșesc?

Din când în când secundele pocnesc
Inima mi-e ca un ceas, iubesc
Minutele trecând greșesc,
Dar te iubesc...iubesc...iubesc.